Sursă: Hotnews.ro
Un număr semnificativ de pacienți din România ocupă paturi de terapie intensivă sau oncologie, deși sistemul sanitar nu le poate oferi tratamentul necesar. Această situație afectează calitatea vieții și pune presiune pe spitale și personal medical.
Citește și: Polițiștii au făcut percheziții pentru braconaj cinegetic în comuna Băbăița
Potrivit datelor obținute de jurnaliștii Snoop, anual, peste 192.000 de români au nevoie de îngrijiri paliative, însă la nivel național sunt disponibile doar 3.700 de paturi. Distribuția acestora este inegală, iar doar 15 din cele 41 de spitale județene dispun de secții sau compartimente de paliative.
Care este impactul lipsei paturilor de îngrijiri paliative în spitale?
În multe cazuri, pacienții sunt internați pe secții precum neurologie, oncologie sau ATI, din cauza lipsei locurilor în secțiile de paliative. La Spitalul Județean Sibiu, de exemplu, peste 1.000 de pacienți au rămas internați pe alte secții în perioada 2025-2026, din cauza lipsei de paturi disponibile.
- În 2025, 437 de pacienți din neurologie și 241 din oncologie au rămas internați peste durata normală, generând peste 4.500 de zile suplimentare de spitalizare.
- În primele șase luni ale anului 2026, aceste zile suplimentare au ajuns la 2.500.
- Gradul de ocupare a paturilor de paliative în spitalele din țară a fost de 100% în cazul a cel puțin zece paturi, la Galați, Alba Iulia, Bacău și Miercurea Ciuc.
- Majoritatea spitalelor nu centralizează datele despre pacienții internați pe alte secții din cauza lipsei locurilor în paliative.
Ce consecințe are această criză pentru pacienți și sistemul medical?
Lipsa paturilor de îngrijiri paliative duce la prelungirea internărilor și la agravarea stării de sănătate a pacienților, care nu pot beneficia de sprijinul necesar pentru controlul durerii și suport psihologic. Reprezentanții spitalelor estimează că peste 20-25% din paturile ATI sunt ocupate de pacienți care ar avea nevoie de servicii paliative.
Această situație evidențiază o problemă structurală a sistemului sanitar românesc, care nu reușește să asigure dreptul fundamental la o îngrijire umană și adecvată pentru cei aflați în ultimele etape ale bolii. Autoritățile trebuie să găsească soluții pentru extinderea capacităților și pentru o distribuție mai echitabilă a resurselor.
În concluzie, criza paturilor de paliative din România afectează profund pacienții și sistemul de sănătate, solicitând măsuri urgente pentru asigurarea unui tratament uman și accesibil tuturor celor aflați în nevoie.