Nasser a închis Canalul Suez în 1956, iar națiunea care a profitat a fost Israel

Cristina Moldovan

27 iulie 2026⏱ 2 min citire

Un eveniment istoric din 1956, când Gamal Abdel Nasser a decis să naționalizeze Canalul Suez, a avut loc în Alexandria, Egipt. În acea zi, Nasser s-a adresat egiptenilor și a amintit de trei ori numele inginerului francez Ferdinand de Lesseps, cel care a construit canalul.

Operațiunea a fost planificată în secret, iar trupele egiptene au ocupat birourile companiei care administra canalul fără a vărsa sânge. În discursul său, Nasser a anunțat că va transfera controlul asupra canalului, pentru a finanța barajul de la Assuan, după ce Marea Britanie și Statele Unite refuzaseră sprijinul financiar.

Ce impact a avut naționalizarea Canalului Suez?

Naționalizarea canalului a provocat una dintre cele mai mari crize geopolitice ale secolului XX, marcând începutul unei perioade de tensiuni în Orientul Mijlociu și modificând traseul transportului maritim mondial.

Canalul Suez era cea mai scurtă rută între Europa și petrolul din Golful Persic.
Egiptul a preluat controlul asupra unei importante arterei maritime.
Criza a dus la intervenția militară a Marii Britanii, Franței și Israelului.

Reacția și consecințele asupra regiunii

După anunțarea naționalizării, populația egipteană a ieșit în stradă, sprijinind decizia lui Nasser. În urma conflictului, transportul maritim a fost afectat, iar Orientul Mijlociu a intrat într-una dintre cele mai mari crize geopolitice ale secolului XX. Canalul Suez a rămas o cale crucială pentru comerțul internațional, iar controlul asupra lui a devenit un simbol al suveranității naționale.

Evenimentul a marcat începutul unei perioade de tensiuni între Egipt și puterile occidentale, influențând geopolitica regiunii pentru decenii. În prezent, Canalul Suez continuă să fie o arteră vitală pentru comerțul global, iar istoria naționalizării din 1956 rămâne un moment definitoriu pentru Egipt și Orientul Mijlociu.