Sursă: Mediafax.ro
Massimo Di Fazio, primarul localității italiene Triora, nu a încasat salariul de opt ani, renunțând la suma de aproximativ 160.000 de euro. El consideră administrarea comunei drept un act de pur serviciu și o expresie a dragostei față de pământul natal.
Citește și: Laura Sardescu: Comerțul online din România se confruntă cu provocări majore
Ales pentru al doilea mandat în 2018, Di Fazio a fost singurul candidat și a obținut aproape 100% din voturi în 2023. Născut la Sanremo, antreprenor în construcții, a ales Triora drept casă pentru familia sa încă din tinerețe. Comuna, cea mai mare ca suprafață din regiunea Liguria, cu 11 sate, necesită gestionarea a 11 rețele de apă, ceea ce impune un efort constant.
Primarul din Triora refuză salariul pentru a sprijini comunitatea
Primarul a cerut Curții de Conturi să renunțe și la o indemnizație suplimentară de 500 de euro, însă instituția a respins solicitarea. El consideră că, pentru o comună mică de munte, chiar și 100 de euro în plus contează pentru comunitate.
- Primarul nu încasează salariu de opt ani
- A fost ales în 2018 și a obținut aproape 100% din voturi în 2023
- Comuna Triora are 11 sate și gestionează 11 rețele de apă
- Primarul a cerut renunțarea la indemnizație suplimentară de 500 de euro
- Funcționează cu doar trei angajați, o secretară și un birou tehnic
Impactul deciziei primarului asupra comunității din Triora
Decizia lui Di Fazio de a nu încasa salariul a fost salutată ca un gest de devotament și dragoste pentru satul său. El consideră că, în condițiile unei comune de munte, orice sumă în plus poate fi folosită pentru proiecte locale sau pentru sprijinirea cetățenilor.
Autoritățile locale și cetățenii apreciază gestul, considerând că exemplul primarului poate inspira și alte administrații din zonele rurale. În ciuda respingerii cererii de renunțare la indemnizație, Di Fazio continuă să fie un simbol al implicării și dedicării pentru comunitatea sa.
Massimo Di Fazio rămâne un exemplu de leadership altruist, demonstrând că administrarea publică poate fi și o formă de iubire față de pământ și oameni, nu doar o funcție remunerată.